Despre carte

Intimidaţi de zvonuri şi excepţii negative apărute în decursul timpului din cauza unor grupuri de interese lipsite de scrupule şi a unor funcţionari publici corupţi, multe persoane şi chiar oficialităţi se feresc de termenul de „lobby”, asociindu-l cu ceva ocult şi ilegal. Lucrarea de faţă doreşte să vină în sprijinul demitizării caracterului ocult al activităţii de lobby, favorizat de cunoaşterea superficială a acestei activităţi, de prejudecăţile legate de posibilitatea de influenţare legală a deciziilor executivului şi a legislativului precum şi de sistemul de drept românesc, diferit ideologic de cel de tip anglo-saxon.

Criticată sau lăudată, urâtă sau iubită, făcută bine sau mai puţin bine, eficient, ineficient sau chiar cu efecte adverse, activitatea de lobby a făcut parte din viaţa oricărei societăţi indiferent de numele pe care l-a purtat. Mereu au fost voci individuale sau comune care, deranjaţi de un anumit lucru au încercat să îl schimbe, folosindu-se de argumente, numărul simpatizanţilor sau asocierea cu alţi actori sociali pentru a căpăta o dimensiune publică reprezentativă. Chiar şi în România, cu toate că nu a fost, încă, reglementată prin intermediul unei legi specifice, activitatea de lobby este de mult timp prezentă. Persoane şi organizaţii interesate fac deja de multă vreme această activitate.

În fapt, lobby nu înseamnă altceva decât un mecanism democratic de a lua parte la decizii ce ne afectează viaţa. Lobby înseamnă să te adresezi celor pe care i-ai ales atunci când ai o problemă, înseamnă să ai idei pe care să le transmiţi prin intermediul telefonului, a scrisorilor, a întâlnirilor sau prin alte mijloace celor care crezi că ar trebui să fie informaţi cu privire la problema ta. Înseamnă să îţi susţii cauza încercând prin aceasta să influenţezi pe cei ce iau decizii, să acţioneze în beneficiul tău ca alegător. Dacă sunt şi alţii care susţin aceeaşi cauză e şi mai bine, mesajul poate fi mai convingător şi mai bine auzit.

Parlamentul, Guvernul şi autorităţile publice centrale şi locale iau permanent decizii care afectează viaţa a mii sau milioane de persoane, organizaţii, sindicate, instituţii caritabile, grupuri religioase sau de drepturi ale omului. Cei ce fac legile au nevoie să primească informaţii factuale din partea celor care vor fi influenţaţi de aceste legi pentru ca hotărârile să fie luate în deplină cunoştinţă de cauză.  Altfel, deciziile lor pot fi arbitrare sau nu îşi vor găsi sprijinul în rândul celor care vor aplica aceste legi, ducând la dezechilibre, ocoliri mai mult sau mai puţin făţişe ale legii sau chiar la revoluţii, în situaţii extreme.

Prin lucrarea de faţă ne propunem să definim activitatea de lobby, să înlăturăm temerile legate de această activitate, să prezentăm tehnicile folosite în cadrul acestei activităţi, şi să analizăm comparativ modalităţile de reglementare în Statele Unite ale Americii (primul stat care a reglementat lobby-ul), la nivelul instituţiilor Uniunii Europene şi în interiorul unor state membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Suedia, Ungaria). Analiza este completată prin exemplul Georgiei, stat din spaţiul extra-comunitar cu o experienţă de peste 10 ani de reglementare (1998).

Adesea se face legătura între lobby şi trafic de influenţă, încercându-se crearea impresiei că prin legiferarea lobby-ului se legalizează traficul de influenţă. Din acest motiv, am acordat o atenţie specială diferenţelor dintre traficul de influenţă şi activitatea de lobby, clarificând aspectele privind încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă. Considerăm că, în felul acesta, cititorul va deveni avizat şi va cunoaşte în context aceste aspecte, crescându-şi gradul de imunitate la încercările de dezinformare din partea diferiţilor lideri de opinie. Mai mult, vom încerca să clarificăm aspecte precum diferenţa dintre „lobby” şi „advocacy”, vom încerca să vedem de ce nu avem încă o lege a lobby-ului în România şi de ce este importantă aceasta pentru realizarea echilibrului influenţelor la nivelul legiuitorului.

Alături de toate acestea, considerăm că propunerea de iniţiativă legislativă încheie într-un mod practic şi util această lucrare de fundamentare şi demitizare a activităţii de lobby în România.

Autorii